2023 Autor: Jake Johnson | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-05-24 23:13
O poveste sufită ne povestește viața unui râu născut în vârfurile în alte ale unui munte, într-o țară legendară din Orient.
A început ca doar un firicel de apă; dar pe măsură ce a crescut, a devenit un pârâu care a crescut treptat în volum până a format un lac frumos în înălțimi.
Totuși, a continuat să coboare ca o pantă, crescându-și debitul din ce în ce mai mult, devenind un râu larg care curgea impetuos cu multă vitejie, distrugând cu mândrie toate obstacolele în cale.
Dar când apele sale au ajuns la poalele muntelui, a găsit un deșert imens.
Era imposibil să evite nisipurile însetate, totuși, a ezitat o clipă înainte de a-și turna apele în ele, căutând o modalitate de a se salva, pentru că și-a dat seama că, dacă ar face-o, va muri.
Deodată, a auzit o voce venind de departe care spunea:
– Dacă vântul îndrăznește să traverseze deșertul, poate și un râu.
– Nu cred, gândi râul, vântul e diferit pentru că zboară, eu, în schimb, sunt sortit să mă târăsc pe pământ și dacă mă arunc nisipul mă va înghiți.
– Nu vei reuși dacă te arunci violent, i-a spus vocea, dar dacă în schimb te hotărăști să devii, vei sta și tot vei dispărea. Cel mai bun lucru este că te lași dus de vânt până vezi ce îți rezervă destinul.
– Atunci vântul va fi cel care mă va usca.
– Vântul va fiva absorbi dar nu vei muri, va ridica vaporii spre cer si vei deveni ploaie. Nu vei mai fi un râu dar vei fi tot apă. Nu fi încăpățânat să rămâi așa cum ești pentru că îți vei degrada starea și vei pieri în continuare.
– De ce nu pot fi cine eram înainte?
– Nu ai fost niciodată la fel, mai întâi ai fost un firicel de apă, apoi un pârâu, apoi un lac, apoi un râu, în cele din urmă vei fi abur care să se transforme înapoi în apă când te condensezi și te transformi în ploaie; dar esența ta va rămâne mereu, cumva.
Astfel râul, după ce a meditat, s-a oferit deșertului fără rezistență și a fost purtat de vântul care l-a prefăcut în abur și l-a dus în munții departe unde, transformat în zăpadă, a acoperit culmile cu mantie albă, unde, fără îndoială, un nou ciclu de existență ar începe din nou.
Această poveste ne dezvăluie că descoperirea Ființei esențiale este condiția necesară pentru a realiza transformarea și a-și îndeplini propriul destin.
Că pentru a trece prin viață, impulsul și curajul nu sunt suficiente, pentru că ai nevoie și de autocunoaștere, pentru a conduce drumul în direcția corectă.
Acea confuzie existențială vine din uitarea esenței și a posibilității de transcendență, fie pentru a se alătura oceanului vast, fie pentru a-i recrea din nou originea și a repeta istoria și astfel a o învăța.
Toți trecem prin viață lăsând o urmă, atunci când ne acceptăm destinul, cel pentru care ne-am născut, care ne transformă, ne face să creștem șiexistența îi dă sens.
