2023 Autor: Jake Johnson | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-05-24 23:13
Eseul lui Kant despre pacea perpetuă a fost publicat în 1795, după Revoluția Franceză.
Kant, a fost foarte interesat de acest proces și a încercat să abordeze problema teoretică a păcii universale, încercând să stabilească condițiile care trebuie îndeplinite pentru atingerea acestui scop, având în vedere relațiile dintre state.
Prima secțiune a acestui tratat politic filozofic conține articolele preliminare.
Primul articol ne spune că un tratat de pace care conține germenul care generează posibilitatea unui nou război în viitor nu este valabil.
Dacă s-ar concretiza în acest fel, acesta ar fi doar un armistițiu rezultat din uzură, întrucât statele obosite de război își rezervă de obicei motive pentru alte pretenții în momente mai oportune, considerând ca principiu că adevărata onoare a unui Statul este extinderea continuă a forțelor sale.
Al doilea articol ne spune că niciun stat independent, important sau nu, nu poate fi cumpărat, moștenit, donat sau schimbat cu un alt stat.
Pentru că un stat nu este un patrimoniu, ci constituie o societate și societatea și nu alta este cea care poate dispune de el.
Dacă s-ar face acest lucru, ar fi același lucru cu a considera oamenii drept lucruri.
Al treilea articol prevede că armatele permanente trebuie să disparăîntotdeauna.
Armatele reprezintă o amenințare permanentă, deoarece sunt întotdeauna gata să lupte.
Statele continuă să acumuleze arme chiar și fără ipoteza conflictului, încercând să se întrece unele pe altele, provocând cheltuieli nesustenabile care fac pacea intolerabilă, aceleași forțe fiind cauza conflictelor.
Pe de altă parte, plata salariilor pentru ca oamenii să moară sau să omoare nu este în concordanță cu drepturile omului, deoarece tratează oamenii ca pe niște mașini.
Al patrulea articol ne spune că statul nu trebuie să facă datorii cu scopul de a-și menține politica externă.
Dacă datoriile contractate de state urmează să fie folosite ca instrumente de acțiune și reacție între puteri, acesta devine un sistem de credite în continuă creștere, creând puteri financiare foarte periculoase care încurajează traficul și afectează industria și bogăție.
Reprezintă o comoară care facilitează războiul și îi înclină pe cei care au puterea către el.
Dacă un stat riscă să emită datorii în astfel de scopuri, mai devreme sau mai târziu va intra în faliment, trăgând alte state fără vina sa.
Al cincilea articol susține că niciun stat nu ar trebui să intervină forțat în guvernul și constituția altui stat.
Imixtiunea în treburile altui stat poate produce anarhie și constituie o încălcare a drepturilor unui popor liber, care pune în pericol autonomia tuturor celorlalți.
Al șaselea articol spune că niciun stat aflat în război nu trebuiecomplacându-se la ostilități care subminează posibilitatea unei păci viitoare, cum ar fi prin folosirea unor mijloace false, cum ar fi asasinii și otrăvitorii, sau prin trădare sau încălcarea legămintelor.
Strategiile dezonorabile ar transforma războaiele într-un exterminare care ar face imposibilă pacea perpetuă; ar anihila ambele părți și ar anula toate drepturile.
